26 Ianuarie 2011 (Informatia Zilei)
Terapia psihica prin pasi de dans la Loga Dance School
In mod constient sau nu, multi oameni isi refac starea de echilibru si de armonie interioara privind sau punand in valoare frumosul.
Este firesc, daca ne gandim ca psihicul uman se ”hraneste” cu toate informatiile provenite de la simturi si cu emotiile care apar. Deoarece din totalitatea informatiilor care ajung la creier, 70-90% sunt vizuale, putem intelege de ce ne este foarte necesar sa privim lucruri, fiinte, peisaje frumoase, mai ales atunci cand suntem intr-o dispozitie “cenusie”.
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au apreciat si au elogiat in diverse moduri frumusetea, sub orice aspect era exprimata – prin dans, prin pictura, sau scotabd-o la iveala prin sculptura, prin cantece inspirate sau prin teatru. Contemplarea oricarei manifestari a frumusetii determina stari profunde de constiinta, trairi unice si inefabile.
Dansul este modalitatea de expresie a trairilor noastre
Plin de viata si pasiune, dansul este una din cele mai frumoase arte. Aristotel spunea ca dansul isi are originea in ritmul batailor inimii. Nevoia de a dansa este nevoia de ritm caracteristica omului. Dansul ofera multiple satisfactii, fara a le uita pe cele estetice. El ne invata sa fim armoniosi in intreg limbajul gesturilor. Dansul inseamna emotie, inseamna curajul de a depasi imobilitatea spiritului si de a manifesta viata si scanteia, care arde in interiorului sufletului nostru.
Dansul realimenteaza spiritul cu hrana sa esentiala: bucuria de a trai. Dansatorul daruit acestei sublime arte se contopeste plin de pasiune cu miscarea si, cel putin pentru cateva momente, evadeaza din inchisoarea stresului cotidian.
Muzica, dansul, pictura – artele in general – sunt metode terapeutice folosite de psihologi pentru ameliorarea starii de sanatate, a tonusului psihic, atat in cazul persoanelor cu afectiuni usoare, cat si in cazul celor cu grade mai accentuate de depresie sau anxietate.
De altfel, dansul este un aspect prezent in viata omului, inca din cele mai vechi timpuri. Omul primitiv care si-a vazut umbra miscandu-se pe stanca pesterii, s-a miscat si el, bucurandu-se de “dansul” umbrei sale. Dansurile rituale ale vechilor triburi pentru invocarea ploii, dragostei sau fertilitatii, dansul eroilor mitici dupa obtinerea victoriei, toate aceste forme de manifestare ale dansului exprima emotii: bucurie, speranta, triumful victoriei.
Astazi se intampla practic acelasi lucru. Prin dans ne exprimam bucuria, speranta, tristetea, “prea-plinul”, in sfarsit, toata gama emotiilor posibile. Specialistii spun ca in timp ce ne miscam, dansand, corpul nostru elibereaza endorfinele responsabile pentru starea noastra de bine. Dansul se manifesta ca o energie vitala, creatoare, este expresivitatea persoanei insasi, fiind extrem de util atat corpului uman, cat si emotiilor proprii. El poate deveni astfel o cale de insanatosire, o regula de viata sau o cale de acces, spre o noua dimensiune.
La origine, cuvantul sanscrit “dans” se traduce prin “tensiune”, iar in corpul uman exista adesea o anumita tensiune ce trebuie eliberata. De aceea, dansul este indicat nu numai celor suferinzi, ci si celor relativ sanatosi.
Dansul, ca manifestare umana, a fost studiat inca din cele mai vechi timpuri, atat ca fenomen artistic, cat si ca mijloc terapeutic. Cercetarile lui Rudolf Laban (1879-1958) facute asupra miscarii in timpului dansului si a tot ceea ce se transmite prin dans, studiile facute in America, inca din anii 1960-1970, asupra efectelor dansului folosit ca terapie in tulburarile psihice, anxioase, toate au condus la crearea unei asociatii complexe, denumita Association Dance Movement Therapy (DMT = dans – miscare – terapie), in cadrul careia specialistii psihologi, adoptand cai si modalitati specifice de tratament, amelioreaza diverse manifestari negative in cazuri de patologie psihica, somatica si relationala (Richardo Vanni).
Prin dans ne descoperim pe noi insine
Calea terapiei prin dans este precum o “calatorie” pe care o facem pentru a ne descoperi pe noi insine.
In acest mod, ajungem sa ne “exploram” propriul corp, propriile gesturi, precum si calitatile miscarilor exercitate, intreprindem o calatorie interioara spre descoperirea propriului stil personal, a capacitatii noastre de a ne exprima prin dans, descoperim cine suntem noi, care sunt punctele noastre forte, aspectele vulnerabile ale propriei personalitati, conflictele din launtrul nostru. Sa nu uitam ca omul este un “animal simbolic”: gesturile, miscarile, sunetele, vocea, toate au o valoare simbolica in sensul ca sunt o expresia a “ceva”, ne comunica si ne leaga de “ceva” anume.
Caci dansul, in fond, nu este altceva decat manifestarea fizica a trairilor spirituale. Ori “manifestarea” este exteriorizare, este eliberarea tensiunilor Eu-lui. Muzica, ritmul, au o putere fantastica de influenta asupra psihicului uman.
Deloc intamplator, pe vremea strabunicilor nostri, dansul era mai lent, mai putin ostentativ (nu ne referim aici la dansul clasic, care oricum, isi pastreaza regulile sale). Astazi, tinerii “danseaza” dupa ritmuri asurzitoare si…zguduitoare, ori dupa manele cu trasaturi lasciv-orientale, mult mai…incitante, ca sa ne exprimam eufemistic.
In vreme ce strabunicii calatoreau 3-4 zile intre doua orase, azi, in cateva ore, putem fi in partea cealalta a globului….si moravurile erau altele!
Si totusi, are loc o “eliberare”: in ritmurile asurzitoare si de manele, tinerii isi manifesta surplusul de energie si…hormoni! Stilul de viata din acest inceput de secol XXI, ne conduce spre un sistem de autocontrol emotional si corporal solicitant si chiar rigid, produce “foamea” de spontaneitate, de comunicare si de cunoastere profunda a propriului corp.