22 Iunie 2011 (Informatia Zilei)
Dansul sportiv, o realitate complexa a epocii contemporane – Partea I
Privit la modul general dansul este un fenomen complex cu o prezenta larg intalnita la toate nivelele societatii. Pentru multi din noi dansul reprezinta un mod de a ne relaxa, de a ne distra si de a ne simti bine. Ca orice realitate complexa insa dansul prezinta la randul lui nivele calitative diferite de manifestare, pornind de la miscarile mai mult sau mai putin controlate pe care le executa oricine intr-un club, intr-o discoteca sau la un eveniment dansant monden si mergand pana la acele serii foarte speciale de pasi si figuri complexe pe care le executa dansatorii de performanta.
Pentru a atinge insa acest nivel de performanta, pe langa un mare talent este necesara si o cantitate imensa de munca sistematica.
Scoala de dans Loga Dance School din Satu Mare este un loc in care dansatorii studiaza dansul la acest nivel si anume cel de performanta. Pentru a intelege mai bine ce inseamna dansul sportiv sau dansul de performanta ne-am propus sa prezentam in cateva articole informative conditiile si premisele social-istorice care au dus la aparitia si formarea sa. In dansul sportiv exista doua sectiuni, doua grupe distincte de dansuri de concurs si anume: standard si latino. In ceea ce priveste dansurile Standard, se poate spune ca aici totul tine de echilibru, armonie intre parteneri si multa gratie.
Grupa acestor dansuri este formata din: Vals lent sau Vals englezesc, Vals Vienez, Tango, Slow fox si Quick step.
Haideti sa patrundem putin in tainele acestori dansuri si sa revedem conjuncturile istorice care au condus la aparitia lor.
Dansul sportiv – grupa de dansuri standard
Valsul lent sau valsul englezesc
Valsul lent are la originea sa un dans aparut in societatea orasului american Boston din secolul al XIX-lea. In anul 1874 acest dans a fost prezentat intr-un club select din Anglia, ca fiind un dans importat din SUA. Intre anii 1910 si 1914 s-a creat un adevarat curent de practicare in masa a valsului englezesc. In acea perioada un mare numar de oameni frecventau in mod special “Boston Club-ul” ce functiona in hotelul Savoy din centrul Londrei pentru a dansa acest vals.
Cu timpul acest dans s-a transformat intr-un dans lent, luand numele de vals englezesc. Ritmul sau se caracterizeaza prin ridicari si coborari lente si continui, masura muzicala pe care se danseaza este cea de trei patrimi, iar tempoul in care se danseaza este de de 27-30 masuri pe minut.
Dupa perioada primului razboi mondial valsul lent a inceput sa prinda mai multa forma, luandu-se decizia ca miscarea aa de baza sa fie: pas, pas, inchidere. Muzica ii confera valsului englezesc un caracter cat se poate de romantic, visator, sentimental si sensibil. Din punct de vedere al dinamicii sale valsul lent este caracterizat prin inaltari si coborari ample si elegante fiind considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.
In anul 1922, Victor Sylvester castiga cu acest dans campionatul Angliei. Combinatia pe care a dansat-o a fost formata doar din figurile “Natural Turn ” , “Change of direction” si “Reverse turn”, adica mai putin decat invata astazi un incepator. La mijlocul anilor ’20 valsul lent a fost considerabil imbunatatit, miscarea sa de baza devenind : pas, lateral, inchidere.
Acest fapt a facut posibila aparitia a numeroase figuri care ulterior au fost standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD). Multe dintre acestea se folosesc si astazi de practicantii dansului sportiv. O contributie deosebita in dezvoltarea valsului lent au avut-o alaturi de Victor Sylvester, Miss Josephine Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, care au fost primii campioni englezi ai dansului.
Valsul Vienez
Valsul vienez este un dans foarte raspandit la ora actuala pe glob, putand fi considerat cel mai popular dans al tuturor timpurilor. Originea sa provine din Germania secolului al XVII-lea, fiind inspirat de muzica lui Johann Strauss (Dunarea Albastra). Intr-un timp foarte scurt valsul a devenit un dans al regilor si al reginelor. Ritmul specific valsului vienez are un tempo aparte, un-doi-trei (trei batai la o masura muzicala).
Acest dans cu un ritm de trei patrimi provine din inaintasul sau germano-austriac „Landler-tanz”, un dans din secolul al XVIII-lea. In secolul trecut, marii compozitori vienezi au consacrat valsul ca muzica de dans, valsul vienez devenind la acea vreme unul dintre cele mai populare dansuri la moda. Specificul valsului vienez este dat de miscarile do rotatie continua, intrerupte doar de pasii de schimbare. Dansatorii trebuie sa aiba grija la interpretare, de amploarea rotirilor executate si sa evite exagerarea micilor inclinari („sway-uri”).
Din anul 1930 valsul vienez este introdus in grupa dansurilor de concurs, anul 1950 intarindu-i considerabil acest statut. In ceea ce priveste originea acestui dans, exista mai multe versiuni. O prima varianta sustine ca originile valsului vienez se regasesc in secolele XII–XIII in zona de sud a Alpilor germani, dansul aparand acolo sub denumirea de “Nachtanz”. Predecesoarele Valsului Vienez au fost dansurile „Germanul” si „Menuet”. „German-ul” a fost un dans impunator dansat pe doua linii. Partenerii stateau unul in fata celuilalt si se deplasau inainte si inapoi, trecand cateodata pe sub bratele celeilalte linii sau intalnindu-se la mijloc.
Menuetul era alcatuit din pasi ce descriau un patrat fiind dansat intr-o maniera rigida si impunatoare.
Valsul vienez a evoluat la inceputurile sale in Austria si Bavaria sub nume ca Dreher, Deutscher sau Laendler, ultimul original din Bavaria fiind considerat predecesorul variantei actuale a acestui dans. Seriile de pasi si figurile Landler-ului au fost reduse datorita vitezei la o structura finala de sase pasi si astfel s-a nascut ceea ce astazi denumim vals vienez.
Ulterior, valsul vienez a fost creat ca un dans popular austriac ce presupunea miscari rapide si mult spatiu. Adesea, partenerii erau ridicati in aer cu miscari care cateodata provocau accidente. Deoarece taranii purtau incaltari groase si tari, dansul era unul foarte zgomotos.
Aceste lucruri au inceput insa sa se schimbe foarte mult odata ce valsul a devenit popular in salile de dans din Viena sfarsitului secolului XVIII. In acea perioada
valsul era supranumit „dansul interzis”, deoarece pe atunci partenerilor nu le era permis sa se atinga ”atat de mult”! Acest aspect era scandalos la vremea respectiva ceea ce a avut ca rezultat defaimarea acestui dans de catre oficialitatile bisericii si conducatorii comunitatii austriece. Insa, datorita faptului ca era dansul preferat al tinerilor, valsul vienez a continuat sa fie dansat. Ca urmare a intrarii sale in saloanele de dans, valsul vienez s-a transformat intr-un dans elegant, muzica sa devenind mai rafinata si mai orchestrata, instrumentele cele mai folosite in acest sens fiind pianul, vioara si contrabasul. Anul 1787 a adus valsul pe scena Operei din Viena ceea ce a dat nastere unor dezbateri aprinse.
Mozart a fost un mare admirator al acestui nou dans, in una dintre operele sale – Don Giovanni – fiind cantate trei valsuri la rand unul dupa altul. Valsul Vienez nu mai putea fi oprit. Prima melodie de vals vienez dateaza din anul 1770 si a fost compusa la Paris, dar au fost necesari ani buni pana cand acest dans a fost acceptat si a devenit unul popular. In 1816 valsul vienez si-a facut intrarea si in Londra, dar lupta sa nu s-a incheiat aici. De abia in 1833 o carte de bune maniere publicata de Miss Celibart le permitea femeilor maritate sa-l danseze.
Dupa anul 1960 intre Anglia si Germania s-au purtat numeroase discutii, cu privire la numarul de figuri permise si acceptate in competitii. In 1983 ICBD a luat decizia finala in acest sens: “Natural & Reverse Turns”, “Closed Changes”, “Natural & Reverse Fleckers” si “Contra Check”(pe 3 timpi) sunt grupele de figuri admise si aprobate oficial pentru acest dans.
Astazi se incearca introducerea de noi figuri care sa stimuleze dezvoltarea valsului vienez, cum ar fi “Throughaway Oversway”, “Natural Hinge line on right side”, “Left Whisk”, “Off Beat Spin”, “Two Bar Contra Ceck”, “Reverse Pivot” – ultimele patru fiind recomandate de IDSF (Federatia Internationala de Dans Sportiv). Acestea sunt deja dansate in competitii.
Masura muzicala specifica valsului vienez este de trei patrimi, iar tempoul in care se danseaza este de 58-60 masuri pe minut. Valsul vienez este in ziua de azi cel mai cunoscut dans standard fiind un dans profund legat Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile vieneze au fost insa apreciate si de alti compozitori de muzica clasica ale caror opere au ajuns adevarate capodopere de arta muzicala. Printre acestea putem aminti “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din padurea adormita”, “Spargatorul de nuci”, care au ajuns sa fie cunoscute de o lume intreaga.
(Va urma)