16 Ianuarie 2011 (Informatia Zilei)
Seara de Salsa de neuitat la Restaurantul Poesis
Irina Csutak, un medic pasionat de Tango
Pe doamna doctor Csutak irina, sau “Ili” cum ii mai spun prietenii, am cunoscut-o de curand. Prima data din paginile suplimentului nostru de “Sanatate si Frumusete”, unde a fost apreciata pentru perseverenta de a urma cursurile unei scoli de dans si pasiunea pentru acest sport atat de indragit de multa lume, iar apoi, personal, cand mi-a vorbit despre dansa si despre acele lucruri din viata ei, care au facut-o in permanenta sa se simta fericita si implinita.
A incercat mereu sa mentina un echilibru intre profesie si viata de familie, sa le imbine intr-un mod armonios, astfel incat sa se bucure din plin de toate privilegiile pe care i le ofera viata. Timp de aproape 30 de ani a fost sefa sectiei de Oftalmologie de la Spitalul Judetean, a tratat ochii a mii de persoane, a operat alaturi de mari nume ale medicinei, s-a facut respectata si iubita de toata lumea.
Pentru inceput, va rugam frumos sa va prezentati citirorilor nostri.
- M-am nascut la 11 mai 1941, la Sighisoara, iar la varsta de 4 ani ne-am mutat cu parintii la Cluj, si de atunci am ramas acolo. Toate studiile le-am facut la Cluj. De mica mi-a placut foarte mult muzica si dansul. Placerea pentru muzica mi-am cultivat-o de la fratele meu, care canta la vioara. Eu am cantat mult la pian. La un moment dat, s-au facut inscrieri pentru cursurile de balet. Aveam 8-9 ani. Am ales atunci sa fac si muzica si balet, asa ca am intrat prin concurs la Scoala de muzica “Gheorghe Dima” din Cluj. La fel de mult mi-au placut si dansurile populare, pe care le-am invatat fara probleme.
Cum ati ajuns pana la urma sa faceti medicina?
- Initial am vrut sa fac filologia, pentru ca stiam sa vorbesc din familie, limba germana. Mama cand a auzit ca totusi vreau sa fac medicina, a incercat sa ma convinga ca este o profesie grea pentru o femeie, ea dorind in permanenta sa ma aiba aproape. Pot sa spun ca am dat admitere la Facultatea de Medicina oarecum clandestin, fara sa stie mama, si astfel am pus-o in fata faptului implinit. Si atunci concurenta era mare, 17 pe un loc. Era in 1959.
- In anul 1965 am terminat medicina generala. Pe sotul meu l-am cunoscut in timpul facultatii. Dupa terminarea facultatii, am lucrat timp de trei ani ca medic de circumscriptie in localitatea Neagra Sarului (langa Vatra Dornei).
- A fost o perioada de activitate intensa pentru mine, a fost foarte mult de munca, insa am avut norocul ca oamenii de acolo au fost foarte draguti si amabili. Am sustinut concursul pentru specializarea in oftalmologie in 1971.
- In primul an de specializare am invatat meserie sub coordonarea profesorului Mircea Olteanu de la Spitalul Militar din Bucuresti, iar in urmatorii doi ani am practicat la Clinica de Oftalmologie din Cluj, avandu-i ca profesori pe dr.Ioan Pacuraru si dr.Mihai Calugaru, toti profesionisti de elita ai scolii romanesti de medicina.
Spuneti-ne cateva lucruri despre familia dumneavoastra!
- La Satu Mare am ajuns prin concurs, si eu si sotul meu. Eram deja casatoriti cand am venit la Satu Mare si ne-a placut foarte mult aici. Cunosteam orasul, mai ales dupa anul III de facultate, eu am facut practica aici la spital. Era in 1974. Pe atunci, spitalul il avea pe medicul chirurg Seremi, iar sotia dansului, dr.Margareta Seremi, conducea sectia de oftalmologie, fusese profesor conferentiar la Universitatea de Medicina din Targu Mures. Practic, m-am format profesional sub indrumarea doamnei doctor, iar dupa plecarea dansei, in 1985, am preluat sectia.
Impreuna cu sotul meu, Csutak Istvan, avem trei copii, doua fete si un baiat. Fetita cea mare, Reka, este artista la Teatrul Maghiar din Cluj, joaca si la teatrul roman, iar Gabi si Zoltan au terminat amandoi filozofie – istorie. Gabi este stabilita in Budapesta, iar Zoltan la Debrecen.
Sunt fericita ca sunt bunica a patru nepotei deosebiti.
Asadar sunteti o familie de artisti.
- Cam asa este.
Avand o viata atat de plina, familie, serviciu, alte indatoriri, ati mai avut timp si pentru dumneavoastra?
- A fost greu, insa daca vrei, pana la urma poti sa faci in asa fel incat sa ai timp si pentru tine. Sotului meu i-a placut dintotdeauna sportul, in special tenisul de camp, asa ca de multe ori il auzeam spunandu-ne “Haideti, lenesilor, la miscare!”, si ne-a luat pe toti pe terenurile de la Sanatatea, si jucam tenis de camp. Intr-un final acest sport a reusit sa-I face pe copii nostrii sa participe la diverse competitii din tara si sa obtina rezultate deosebite. Nu ne-a lasat pana cand nu am invatat cu totii sa jucam tenis de camp.
Cand ati aflat de cursurile de la Loga Dance School?
- In 2007 am citit in paginile ziarului Informatia Zilei despre deschiderea scolii de dans, asa ca m-am gandit, putin cam tarziu daca iau in considerare varsta pe care o am, dar mi-am zis totusi “ce-ar fi sa incerc?”.
- Asa ca m-am dus la administratorul scolii de dans, Loga Lorant, si l-am intrebat ce parere are. Mi-a zis: “Nu conteaza varsta. In primul rand trebuie sa vedeti daca va place ceea ce facem noi aici”. Asa ca am asistat la cateva ore de dans, dupa care am fost sigura ca intr-adevar asta vreau. Din acel moment, nu am parasit sala de dans decat atunci cand imi vin nepoteii in vacanta. Merg cu regularitate la antrenamente, respectiv de doua ori pe saptamana.
- Chiar daca nu sunt prea multe persoane apropiate de varsta mea, nu am abandonat dansul pentru ca realmente imi place ceea ce fac, este un mod placut de a ma relaxa, de a iesi din cotidian. Si ma simt bine ori de cate ori dansez.
- Nu ma deranjeaza nici faptul ca nu am un partener de dans potrivit varstei mele, pentru ca oricum sotul meu este un bun dansator, asa ca ori de cate ori mergem la o intrunire, dansam impreuna. Ca stil de dans, cel mai mult imi place tango-ul, insa si alte dansuri sunt frumoase.
Ce sentiment aveti atunci cand intrati in sala de dans?
- De bucurie, de multumire, pentru ca aici am intalnit oameni valorosi, atat din punct de vedere profesional, dar si uman. Sunt tineri, prietenosi si amabili cu toate lumea.
- De fapt, ma simt ca intr-o familie si cred ca acest lucru m-a facut sa raman si sa continui sa dansez. Este foarte important sa faci ceea ce iti place.
- Iar mie imi place foarte mult miscarea. Asa ca, pe langa dans, merg si la ore de aerobic, tot de doua ori pe saptamana si, cand am ocazia, la inot impreuna cu sotul meu. Sunt multumita ca pot sa fac ceea ce imi place, ca pot sa am grija de mine, in pofida varstei pe care o am.
Pe langa dans, am inteles ca va place foarte mult sa fiti in ton cu cele mai moderne modele de pantofi?
- Asa este, imi plac foarte mult. Am o intreaga colectie de pantofi. Nu i-am numarat dar stiu ca am foarte multe perechi.
- Pe vremuri, aveam o cunostinta la magazinul Romarta, iar de fiecare data cand primea ceva deosebit, in special pantofii de Guban, imi cumparam cate o pereche. Acum nu mai este o problema sa-mi cumpar pantofii care-mi plac.
Ce le-ati transmite tinerilor din ziua noastra?
- In primul rand, sa faca miscare, sa nu se lasa prada comoditatii, si sa siba respect de sine.