4 Mai 2011 (Informatia Zilei)


Istoria dansului


Originile dansului se pierd in negurile cele mai indepartate ale vremurilor. Dansul este un fenomen complex si extraordinar care este prezent in viata omului inca din cele mai vechi timpuri. In epoca primitiva, de exemplu, cand oamenii nu aveau la dispozitie nici unul din mijloacele moderne de trai fara de care viata civilizata de astazi ar fi de neconceput, dansul era in mod evident o parte integranta a vietii lor.

Dansurile primitive erau inspirate din curgerea anotimpurilor, din etapele vietii omului, perioadele de vegetatie ale culturilor, etc.

Dansurile marcau momentele importante ale vietii cum ar fi nasterea, intrarea in trib, maturizarea, adolescenta, casatoria, copiii si momentul mortii. Aceste anotimpuri umane isi aveau corespondenta in roata ciclurilor solare, in perioadele propice pentru semanat, plantat sau recoltat, in echinoctiu, solstitiu, iarna, primavara, vara, toamna, renasterea naturii etc. Insasi istoria unui trib dadea multe ocazii de dans si cantec, legate de viata cu zi cu zi, cultivarea plantelor, vanatoare, razboaie, victorii, miracole, venerarea unei zeitati sau a unui totem.

Cele mai multe dintre dansurile de grup din ziua de azi au fost la origini rituri ceremoniale grupate in jurul aspectelor de baza ale existentei umane : hrana, sexualitate si legaturi cu lumea spiritelor. Pentru oamenii primitivi, dansul era o expresie formala a religiei sau superstitiei. Cand dansul a abandonat formele primitive, pantomimice, incetand sa mai fie specific legat de recolte, razboi, initieri sau religie, a devenit pura interactiune sociala avand ca scop principal simpla implicare a participantilor.

Dar, intrucat conditiile existentei umane se modifica mereu in timp, dansurile de societate trebuie sa se adapteze si ele acestor schimbari. In ziua de azi nu se mai poate afirma ca dansul urmareste cu aceeasi tarie ca in trecut realizarea unui scop concret (venerarea zeilor, desfasurarea unor ritualuri, etc.). Putem observa insa ca acesta este in mod fundamental legat   de conceptele vietii moderne (pornind practic din acestea), cel putin la fel de intim pe cat erau legati stramosii nostri primitivi de ritualurile lor.

Spre deosebire de celelalte ramuri ale artei, dansul de societate nu a avut o dezvoltare atat de mult constienta si rationala pe cat una profunda, fireasca si mai mult interiorizata. Cu toate acestea, traiectoria dezvoltarii sale este departe de a fi una aleatorie sau accidentala. Putem afirma fara teama de a gresi prea mult ca dansurile unei epoci reflecta fara exceptie cat mai fidel posibil spiritul si structura acesteia, traditiile sociale si ideologiile predominante ce o caracterizeaza.

Numeroasele schimbari aparute de-a lungul timpului in dansul de societate demonstreaza clar interdependenta sa cu lumea inconjuratoare. De exemplu in secolul XIV cand dansul de societate si dansul folcloric erau aproape imposibil de deosebit, dansurile populare realizate in forme circulare au urcat si in paturile sociale superioare, ca parte a divertismentului de seara. In vremurile de demult  cuptorul ocupa mijlocul incaperii de locuit.

Unii cercetatori afirma ca de aici provine forma circulara sau caracterul simetric in care s-au dezvoltat anumite dansuri.  Anul 1368 aduce hornul ca element nou in exploatarea focului. Prin aparitia sa hornul a permis  mutarea cuptorului intr-un colt sau langa un perete, ceea ce lasa mijlocul incaperii liber. Astfel au inceput sa se dezvolte diverse dansuri procesionale, favorizandu-se inlocuirea formatiilor de dans circulare cu altele liniare sau organizate pe randuri si coloane. Acest aspect era important in special la curtile regale unde rangul dansatorului determina si pozitia si locul sau in cadrul formatiei, grupului.

In timpul Renasterii si a secolului XVI, dansul de societate devine un fenomen mai ferm ancorat la curtile regale. Curtenii acelor vremuri costumau in mod sistematic dansatorii de dansuri populare pentru a executa dansuri elaborate conform codului lor propriu de maniere. In acea perioada s-a conturat o larga varietate de stiluri de dans mai ales in Franta unde curtea regala dicta eticheta si comportarea morala pentru toata Europa. Menuetul secolului XVII  era de exemplu un dans pur de maniera, aparut inainte de inflorirea finala a elegantei aristocratice. Ulterior revolutia nationala si apoi cea industriala au avut un impact covarsitor  asupra universului dansului care a fost practic restituit maselor.

Odata cu disparitia gradata a demarcatiilor fine intre ranguri, formatiile patrate precum cadrilul au invadat salile de bal. Valsul, a carui viteza ametitoare era favorizata de suprafata lustruita a podelelor salii de bal, a devenit un dans extrem de popular. Moravurile societatii de atunci calificau insa pozitia strans imbratisata a partenerilor angrenati in pasi de  vals ca fiind profund indecenta. Cu timpul insa aceste restrictii au devenit din ce in ce mai permisive si astfel valsul a ajuns sa fie unul din cele mai populare dansuri ale vremii. Epoca familiei Strauss a reprezentat culmea dezvoltarii acestui dans si a patrunderii sale in viata unei largi diversitati de oameni.

Progresul tehnologic si cele doua razboaie mondiale au restructurat profund viata secolului XX. Astfel, dansul de societate s-a schimbat in mod aproape constant, corespunzator diverselor ierarhii valorice care alternanau rapid pe scena mondiala.

Ritmurile sincopate ale muzicii ”american ragtime” au inspirat genurile foxtrot si shimmy. Dupa ce cel de-al 19-lea amendament la Constitutia SUA a dat femeilor dreptul de vot in 1920, acestea s-au “emancipat” si astfel a aparut charlestonulJitterbug-ul a aparut din imporovizatiile de Swing ale anilor 30-40. Discurile LP (long play) au aparut in 1949, iar in 1950 adolescentii nascuti in timpul “baby boom”-ului postbelic au lansat fenomenul rock-n-roll.

La acea data pozitia de vals, candva socanta prin apropierea celor doi parteneri care ii dadea acestui dans conotatii sexuale, era de domeniul trecutului. Intrucat acum fiecare isi executa pasii individual, barbatii nu mai “conduceau” femeile si formarea de perechi nu mai era esentiala. Explozia dansurilor “disco” in anii 1970 si formele de dans popular mai tarzii au continuat aceasta tendinta desi dansurile formale inca cereau existenta unui partner.

Dansul de salon (ballroom dance) este impartit in doua stiluri : american si international. In cadrul stilului “american” exista dansuri “ritmate” si dansuri “moi” (smooth dance). Categoria “ritmat” din stilul american este asemanatoare celei “latino-americane” din stilul international, dupa cum si categoria “smooth” este asemanatoare celei “standard”. Dansul de salon poate fi considerat dans de societate pentru ca incurajeaza interactiunea sociala, avand in vedere ca partenerii danseaza in pereche.

Principiile specifice dansului de salon pot fi aplicate oricarui tip de dans, indiferent ca este rock, disco sau vals clasic si aceasta pentru ca dansurile de salon au un tempo strict care se incadreaza in general in masuri de 3/4 sau 4/4.

Exista persoane care evolueaza in dansul de salon nu pentru divertisment, ci de dragul competitiei. Astfel a luat nastere dansul sportiv, care nu este altceva decat dansul de salon… de competitie. De asemenea, deoarece majoritatea oamenilor au tendinta de a asocia notiunea de “dans de salon” doar cu valsul si tangoul, denumirea de “dans sportiv” vine sa intregeasca imaginea sugerand cuprinderea tuturor celor 19 dansuri de salon, dintre care 10 apartin clasei internationale.

Din varietatea dansurilor latino-americane printre care se numara cunoscutele ritmuri mambo, salsa, merengue, bossa nova si multe altele, doar 5 sunt incluse in clasa internationala sectiunea “latino” (Samba, Rumba, Cha-Cha, Jive si Paso Doble) in timp ce la sectiunea “standard” cele 5 dansuri sunt: Vals vienez, Vals lent, Tango, Slow Fox, Quick Step.

Intr-o societate care se mandreste cu viteza transformarilor sale, formele noi de manifestare sunt practic inevitabile in toate domeniile existentiale. Fara indoiala ca in acest sens si dansul de societate va continua sa evolueze in pas cu societatea.

 

Loga Dance School cauta ca prin activitatea sa sa imbine valorile de necontestat ale trecutului cu tendintele novatoare ale vremurilor moderne in care traim. In cadrul scolii noastre de dans toti cei care indragesc aceasta forma de arta au ocazia sa faca primii pasi de dans sau sa se dezvolte ca dansatori atat in stiluri de dans clasice si consacrate cum ar fi valsul vienez, tangoul, etc., cat si in forme, variante si stiluri mai recente, mai contemporane, gen rock’n’roll, salsa, bachata, etc. Va asteptam cu drag sa dansam impreuna.


Istoria dansului (Informatia Zilei)

X